marți, 16 noiembrie 2010

Cele mai importante inventii românesti

Ne folosim in fiecare zi de o suma de obiecte si accesorii, menite sa ne mijloceasca indeplinirea unor scopuri si sa ne faca existenta mai usoara. Pe altele le folosim mai rar, fara a le fi insa mai putin tributari, in timp ce unele ne salveaza de-a dreptul viata. In foarte putine cazuri, devenim curiosi referitor la originile lor, la cum, cand si cine le-a creat. Prea rar ne intrebam ce anume din toate lucrurile pe care le intrebuintam au ca sursa un izvor autohton, in mintile creatoare si in mainile dibace ale conationalilor nostri. Probabil dintr-o convingere defetista ca romanii nu au descoperit niciodata nimic important. Ei bine, lucrurile sunt departe de a sta astfel si nu numai ca inventii romanesti importante exista, insa eventuala lor absenta ar fi dat o fata destul de diferita omenirii, nu intr-un sens benefic.
10. Diorama – Grigore Antipa

Diorama este o reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate, manechine si diverse alte obiecte asemanatoare, in scopul infatisarii unui ecosistem si crearii impresiei unui peisaj real. Primul care s-a gandit la aceasta forma de incadrare a naturii in peisajul citadin a fost naturalistul Grigore Antipa, biolog, zoolog, ecolog si profesor universitar romana. El este intemeietorul Muzeului National de Istorie Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele si care, pornind de la reorganizarea sa, in 1907, prezinta pentru prima oara dioramele biologice


Acestea au reprezentat o noua etapa in evolutia si organizarea muzeelor de istorie naturala. Primele diorame prezentau viata de pe piscurile muntilor Carpati, din regiunea colinelor, din Baragan, precum si din zona inundabila a Deltei Dunarii. De asemenea, in Muzeul de Istorie Naturala exista si numeroase diorame care infatiseaza fauna din regiunile de tundra, prerie, savana sau din desertul Sahara. Datorita deosebitei prezentari, numeroase muzee europene si americane au solicitat sprijinul savantului roman pentru organizarea colectiilor lor muzeistice.

9. Tunul Basilic – Orban

Caderea Constantinopolului reprezinta numele sub care este cunoscuta cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea, in data de 29 mai 1453. Armata bizantina numara aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari straini. Cetatea avea circa 22.5 kilometri de ziduri fortificate, probabil cele mai puternice aflate in existeta pana atunci. Otomanii aveau o armata uriasa, de aproximativ 80.000 – 100.000 de oameni, dar sabiile si sagetile nu erau suficiente pentru a penetra colosala cetate bizantina. Ca atare, otomanii au angajat un inginer pe nume Urban sau Orban, de origine controversata inca, dar despre a carui nationalitate romana exista destule probe


Acesta era specialist in construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate in tehnica de lupta. Urban a constuit in premiera un tun enorm, botezat “tunul Basilic”, masurand peste opt metri lungime si circa 75 centimetri diametru, care era capabil sa lanseze un proiectil de 544 kilograme la o distanta de aproape doi kilometri. Tunul lui Urban nu avea precizie, incarcarea sa dura trei ore, ghiulele erau putine si arma s-a prabusit sub reculul propriu dupa numai sase saptamani. Cu toate acestea, instrumentul a reprezentat precursorul tunurilor perfectionate, de mare putere, proiectate ulterior, lansad pana astazi mostenirea principiului sau de functionare.

8. Cibernetica – Stefan Odobleja

Cibernetica este teoria controlului prin retroactiune. Termenul s-a raspandit mai ales in legatura cu sistemele digitale, dar domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; tot cibernetica se intereseaza de modul in care sistemele se modifica sau permit modificari pentru a-si optimiza actiunile. Medicul Stefan Odobleja, creatorul psihociberneticii si parintele ciberneticii generalizate, publica in 1929 studiul “Metoda de transonanta toracica” in care enunta pentru prima oara legea reversibilitatii


Odata cu participarea la la Congresul International de Medicina Militara din Bucuresti (1937), anunta aparitia operei sale capitale “Psihologia consonatista”, lucrare prin care face publica prima varianta a conceptiei cibernetice generalizate si demonstreaza caracterul multi si interdisciplinar al acesteia. Modelul cibernetic, pornind de la observatii, intuitie si ratiune, creat de Odobleja in 1938 - 1939, dar vehiculat zece ani mai tarziu in literatura americana si apoi in cea europeana, a fost utilizat si aplicat intr-o varietate de domenii. Incepand din anul 1972, Stefan Odobleja si-a studiile teoriei conform careia originea ciberneticii se afla in psihologie.

7. Pila Karpen – Nicolae Vasilescu-Karpen

O pila electrica, de productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani, fara intrerupere. Inventatorul minunii, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiinta, inginer, fizician si inventator a declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va functiona vesnic. In Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucuresti exista un obiect de patrimoniu care sta intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrica cu temperatura uniforma", cunoscuta sub numele de "Pila lui Karpen", realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adica un dispozitiv care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior. 


Desi ar fi trebuit sa se opreasca de multe decenii, "Pila lui Karpen" se incapataneaza sa functioneze, asa cum a prevazut inventatorul ei. Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care sa se miste la nesfarsit, fara sa primeasca impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizatiei actuale. In epoca moderna insa, acest vis a fost abandonat pe considerentul ca ar fi o utopie. Cei ce au continuat totusi sa caute solutia, au fost marginalizati, lumea oamenilor de stiinta considerandu-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista. Cu toate acestea, un fizician roman s-a incapatanat sa-l construiasca. Si se pare ca a reusit. Nicolae Vasilescu-Karpen a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice care sa genereze energie la nesfarsit inca inainte de Primul Razboi Mondial. "Pila" a fost brevetata in 1922.  Era vorba, in fapt, despre doua pile electrice legate in serie, care pun in miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la randul sau, misca o paleta conectata la un intrerupator. La fiecare jumatate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumatate de rotatie sa-l inchida. Timpul de rotatie a elicei era calculat in asa fel incat pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat circuitul este deschis. O astfel de pila de proportii ar putea alimenta o nava spatiala.

6. Scaunul ejectabil – Anastase Dragomir

Daca la sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX, multi entuziasti ai aviatiei erau preocupati de constructia avioanelor si de pilotarea acestora, un tanar pe nume Anastase Dragomir si-a concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor si mai ales a pasagerilor de la bordul lor. Anastase Dragomir era pasionat, ca multi dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviatiei. A plecat in Franta, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane. Aici si-a perfectionat propriul sau sistem pentru salvarea pilotilor si a pasagerilor in caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a inregistrat, in Franta, cererea de brevet “Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne” si a obtinut Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru “cabina catapultabila”


Aceasta inventie era “un nou sistem de parasutare din aparatele de locomotie aeriana, fiecare pasager avand o parasuta proprie care permite, in momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel incat parasuta, impreuna cu pasagerul insalat pe scaun, sa treaca printr-o deschizatura a podelei”. Brevetul prevedea ca acest ansamblu de celula-parasuta sa aiba mai multe comenzi, menvrabile de catre pilot. In 1950, Anastase Dragomir a obtinut un nou brevet, romanesc, cu nr. 40658, pentru “celula parasutata”, care consta in folosirea unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca in 1959 sa inregistreze o alta cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet romanesc nr. 41424 din 1960). Ideea roamanului se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

5. Stiloul – Petrache Poenaru

In anul 1821, braileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului Romaniei moderne, inginer, matematician, inventator si membru titular al Academiei Romane din 1870, a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu in timpul revolutiei. Aceasta era o functie publica, activitatea lui fiind legata de pana si calimara. Poate ca si de aici i-a venit ideea conceperii primului stilou din lume. Desi dupa infrangerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vanati si decapitati, Petrache Poenaru scapa, iar in 1826 primeste o bursa franceza si isi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris. 


In 1827, la data de 25 mai, obtine Brevetul francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre" (condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se el insusi cu cerneala). Aceasta inventie a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit si in prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si propunea solutii pentru imbunatatirea partilor componente spre a asigura un debit constant de cerneala, precum si posibilitatea inlocuirii unor piese.

4. Vaccinul antiholeric – Ioan Cantacuzino
Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala, a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vibronul holeric si vaccinarea antiholerica. Pe baza cercetarilor desfasurate in aceasta directie, medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita “Metoda Cantacuzino”, folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera. Implicandu-se in studiul holerei, tifosului exantematic si tuberculozei, aduce contributii remarcabile. A creat notiunea de imunitate prin contact. 


In campania din 1913 a condus prima vaccinare antiholerica masiva in focarele infectioase, cunoscuta in stiinta ca „Marea experienta romaneasca", care a salvat multe mii de vieti, si a initiat masurile de combatere a epidemiei de holera. In primul Razboi Mondial, in calitate de conducator al serviciilor sanitare militare si civile, a luat masurile de combatere a marii epidemii de tifos exantematic. Creeaza o serie de lucrari ca: descoperirea imunitatii celulare si umorale, sensibilitatea si lipsa de imunitate a organismului fata de scarlatina, studii cu renume mondial asupra holerei si vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar în 1912 creeaza vaccinul antitific.

3. Gerovital – Ana Aslan

Medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974 si director al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie, Ana Aslan a evidentiat importanta procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta, aplicand-o pe scara larga in clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost preparat in anul 1952 si brevetat in peste 30 de tari. In acelasi an ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”, primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare.


„Ana Aslan” are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra imbatranirii au convins inca de la inceput, aducand institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor “Aslan” a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgand, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu “Gerovital”.

2. Avionul cu Reactie – Henri Coanda

In Octombrie 1910, Marele Palat de pe Champs-Elisee, Paris, a gazduit cea de-a doua editie a Expozitiei Internationale de Aeronautica. Au fost expuse cele mai noi piese de aviatie. Cea mai interesanta masinarie, care a atras atentia multora, a fost un avion rosu, fara elice, pe a carui placuta metalica din scria: COANDA-1910. Acest avion trezit interesul atentia oamenilor nu numai pentru ca nu avea elice, ci si pentru ca era total diferit fata de ceea ce numeau ei pana atunci "avion". Masinaria avea doua aripi duble si un singur loc, o anvergura de 10,3 m, lungimea de 12,5 m, greutatea de 420 kg si o forta a propulsiei de 220 kg. Cea mai interesanta parte din avionul lui Coanda era sistemul de propulsie,o adevarata revolutie in constructia de motoare de avioane, care avea sa constituie solutia viitorului.


Motorul cu reactie, inventat si construit pentru prima oara de catre Henri Coanda era compus dintr-un motor-piston cu patru cilindri, racit cu apa si dezvolta 50 de cai-putere la 1000 de rotatii pe minut. Acest motor-piston era conectat la o tija care rotea multiplicatorul de rotatii; miscarea era transmisa compresorului care castiga o rotatie de 4000 de rotatii pe minut. Forta de propulsie era de 220 kgf, mult mai mare decat daca motorul-piston era conectat la o elice. Multi vizitatori ai expozitiei au fost suspiciosi privind decolarea avionului, pana la o demonstratie accidentala a lui Coanda, cand, dorind doar sa verifice motorul, avionul a inceput sa merga din ce in ce mai repede, pana si-a luat zborul. Impresionat de flacarile produse de motor si ingrijorat de faptul ca nu mai pilotase un avion pana atunci, ci doar planoare, Henry a pierdut controlul masinariei, care a pierdut din inaltime si viteza pana cand a aterizat fortat. Aceasta incercare a constituit primul zbor cu un avion echipat cu un motor cu reactie. Astfel, cu 30 de ani inainte de Heinkel, Campini si Whittle, Coanda a construit si a zburat cu primul avion cu reactie.

1. Injectia cu insulina – Nicolae Paulescu

Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, este cel care a descoperit pentru prima oara, in 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care regleaza metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism. Paulescu este cel care a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea hiperglicemiei si care a folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti. 


Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi “eroi canadieni” Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni, care luasera cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii. In baza articolelor acestuia, ei au reusit sa izolelze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o revista de specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul “Recherches sur le rôle du pancréas dans l’assimilation nutritive”. Doar ca n-o numise insulina, ci pancreina. In 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa-si amane anuntarea rezultatelor definitive.

Facts: Alte inventii romanesti importante
  • 1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului
  • 1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi
  • 1886 - Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie
  • 1895 - D. Hurmuzescu - descopera electroscopul
  • 1904 - Emil Racovita - fondatorul biospeologiei
  • 1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu “Vuia I” acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie)
  • 1906 - A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adanci
  • 1910 - Tache Brumarescu - masina de taiat sulf
  • 1918 - Gogu Constantinescu - intemeiaza o noua stiinta: sonicitatea
  • 1920 - Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamant - Luna, folosite la pregatirea programelor “Apollo” (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Luna
  • 1921 - Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma “picaturii de apa”)
  • 1962 -  Ion Agarbiceanu - primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie

O lume FĂRĂ ROMÂNIA ?

Femei celebre din România

După cum ştim să-i pupăm pe alţii în dosul pantalonilor pentru ce au ei şi pentru ce ne lipseşte nouă, străinii ştiu despre femeile noastre că sunt printre cele mai frumoase din lume şi că, în general, sunt nişte bunăciuni totale. Nu voi contesta nici măcar o secundă o astfel de părere! Ba, mai mult, adaug faptul că am avut de trăit o experienţă interesantă, într-una din capitalele de fiţe ale Europei, când m-am trezit şi eu exclamând cu glas ceva mai tare: "Măi, în sfârşit, iată şi o femeie cu adevărat frumoasă!" Standardele mele referitoare la femei nu se reduc doar la 90 - 60 - 90, să fie clar! Ee, pusă una peste alta şi ca să-mi cadă moaca definitiv, remarca anterioară mi-a fost răsplătită, curat pe româneşte: "Mulţumesc, domnule, apreciez gusturile dumneavoastră!" Zbang! Ce mai era de spus?
Sigur, este flatant pentru doamnele noastre să aibă o cotă internaţională la capitolul frumuseţe, numai că, atenţie mare! România a "exportat" inteligenţă şi temeritate feminină. Lista este considerabilă, iar montajul următor (format pps) poate părea superficial şi injust faţă de multe nume ce au fost omise, dar voi încerca să insist iarăşi, pentru a nu ştiu câta oară, că dacă nu ne vom redescoperi mândria naţională...vom condamna tot trecutul nostru la uitare!
 
Sarmiza Bilcescu - prima femeie doctor in drept din lume
Sarmiza Bilcescu
Sarmiza Bilcescu s-a nascut in data de 25 aprilie 1867. Pozitia sociala ii permite sa se inscrie la Facultate de Drept din Paris. In demersul sau, Sarmiza intampina opozitie, insa dupa numeroase dezbateri este inscrisa la facultatea mult visata. Ea a fost prima studenta a Facultatii de Drept din Paris, iar in anul 1890 ajunge cunoscuta drept prima femeie care isi sustine teza de doctorat. Sarmiza Bilcescu elaboreaza o teorie a feminismului.
Ana Aslan este cunoscuta drept "Savanta care a invins batranetea"
Ana Aslan
Ana Aslan
Ana Aslan s-a nascut in anul 1897, la Braila. In 1915, se inscrie la Facultatea de Medicina din Bucuresti, iar in 1949 isi incepe cariera in gerontologie. In anul 1951, devine directorul primului Institut de Gerontologie din Lume. Ana Aslan elaboreaza Gerovital H3, medicament cu efecte curative asupra imbatranirii premature, si a bolilor legate de varsta
O alta marca Ana Aslan este Aslavital. Metoda de tratament Doctor Aslan si medicamentele brevetate de ea aduceau un profit statului de 17 milioane de dolari pe an.
Printre pacientii importanti care au trecut pe la Ana Aslan se numara : Pablo Neruda, Salvador Dali, Charlie Chaplin, Aristotel Onassis, Charles de Gaulle, Marlene Dietrich.
Elena Caragiani-Stoenescu a fost prima aviatoare din Romania
Elena Caragiani-Stoenescu
Elena Caragiani-Stoenescu
Elena Caragiani s-a nascut pe 13 mai 1887, la Tecuci. Fascinata de aviatie, este martora la zborul istoric realizat de Aurel Vlaicu. Ea ajunge prima femeie din tara noastra licentiata in stiinte juridice si prima femeie inscrisa la scoala de pilotaj. Autoritatile romane au refuzat sistematic sa ii acorde brevetul de pilot, insa reuseste sa il obtina la varsta de 27 de ani. In timpul razboiului este infirmiera voluntara la Crucea Rosie, iar intre anii 1917 - 1929, profeseaza jurnalismul in SUA, Mexic si Africa.
Elena Vacarescu, laureata a Academiei Franceze
Elena Vacarescu
Elena Vacarescu
Elena Vacarescu s-a nascut in toamna anului 1864, in Bucuresti, si provenea dintr-o familie de vechi boieri. Studiaza la Paris si isi desavarseste arta poetica sub indrumarea poetului Sully Prudhomme. Devine apropiata reginei Elisabeta (Carmen Sylva). Despre viata sa intima, se cunoaste faptul ca i-a fost interzisa casatoria cu Ferdinand, printul mostenitor al Coroanei.
In exil, la Paris, are o bogata activitate literara, dar si politica. In anul 1920 face parte din delegatia Romaniei la Societatea Natiunilor, iar in 1925 este membru de onoare al Academiei Romane. Elena Vacarescu moare in Capitala Frantei, in anul 1947.
Elisa Leonida Zamfirescu este prima femeie inginer din Europa
Elisa Leonida
Elisa Leonida Zamfirescu
Elisa Leonida Zamfirescu s-a nascut la 10 noiembrie 1887. Ea nu este admisa la Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti, din cauza prejudecatilor din epoca.
In anul 1909 devine prima femeie studenta de la Academia Regala Tehnica din Germania, iar dupa absolvire este angajata la Institutul Geologic din Bucuresti.
In timpul razboiului conduce un spital de campanie. De-a lungul timpului, Elisa Leonida a obtinut rezultate deosebite in stiinta si tehnica
Elisabeta Rizea este cunoscuta drept si Eroina Rezistentei
Elisabeta Rizea
Elisabeta Rizea
Elisabeta Rizea s-a nascut la 28 iulie 1912. Ii este marcata rezistenta in urma intalnirii cu regele Mihai.
Dupa 1947 se alatura impreuna cu sotul ei Rezistentei din munti, condusa de fratii Arnautoiu. Viata ei a fost una grea: a infruntat tortura si anii grei de inchisoare, fara sa tradeze cauza pentru care a luptat. Elisabeta Rizea a fost condamnata la munca silnica pe viata de comunisti.
Ella Negruzzi - Prima femeie avocat din Romania
Ella Negruzzi
Ella Negruzzi
Ella Negruzzi s-a nascut la 11 septembrie 1876. Familia Negruzzi a jucat un rol primordial in viata politica romaneasca (secolele XIX si XX). Ea este cunoscuta drept prima femeie avocat din Romania si din Estul Europei. De-a lungul vremii, Ella a avut de suferit din cauza discriminarilor din propria bransa, dar a sustinut mereu emanciparea femeii. In anul, 1930 a aparat-o pe Ana Pauker intr-un proces politic.
Elvira Popescu (Popesco) - Vedeta a scenei si a ecranului
Elvira Popescu
Elvira Popescu
Elvira Popescu s-a nascut la 10 mai 1894, in Bucuresti. Ea urmeaza cursurile Conservatorului de Arta, pentru ca la 16 ani sa debuteze pe scena Teatrului National, unde este angajata dupa absolvire. Elvira este remarcata la Paris, avand un succes urias si este numita "cea mai aristocratica dintre actrite". Elvira Popescu este supranumita de francezi "Notre - Dame de Theatre".
In anul 1931, joaca in filmele "Sa meilleure cliente", "Austerlitz" , "Pleine soleil". Elvira Popescu a avut sansa sa joace alaturi de actori mari ai peliculei: de Claudia Cardinale, Jean Marais, Alain Delon, Orson Welles.
Prin casatorie, a devenit contesa De Foy.
Florica Bagdasar
Florica Bagdasar
Florica Bagdasar
Dupa casatoria cu Dumitru Bagdasar, in 1927, pleaca impreuna la specializare profesionala în America.
In anul 1946, pune bazele Centrului pentru Igiena Mintala, unde trata copii retardati sau cu probleme de comportament. Ea este marginalizata si denigrata in regimul comunist. Dupa 1956, este reabilitata si devine vicepresedinte al Crucii Rosii.
Fiica sa, Alexandra, a fost casatorita cu scriitorul american Saul Bellow, laureat al premiului Nobel Pentru Literatura. Romanul "Iarna Decanului", este inspirat de vizita scriitorului si a sotiei sale la Bucuresti, la moartea Floricai Bagdasar in 1977.
Hariclea Darclee - O soprana preferata de cei mai mari compozitori ai lumii
Hariclea Darclee
Hariclea Darclee
Hariclea Darclee s-a nascut la 10 iunie 1860, in Braila. Ea studiaza la Viena, iar in 1888 este descoperita de Pierre Gaillard, unul din directorii Operei Mari din Paris care a recomanda compozitorului Charles Gounod.
"Are in gat o privighetoare", avea sa spuna el despre vocea cu un ambitus de trei octave a cantaretei. Presa franceza o omagiaza pentru debutul cu rolul Margareta din "Faust".
Hariclea este angajata la Scala din Milano fiind admirata de marele Verdi. Darclee devine una dintre cele mai mari artiste lirice, prezenta ei pe scenele fiind un triumf romanesc in constiinta opiniei publice mondiale.
Se intoarce in Romania, in 1936, si moare doi ani mai tarziu fara a avea parte de funeralii nationale.
Soprana Mariana Nicolesco a creat - la Braila - Festivalul International de Canto "Hariclea Darclee", pentru a onora numele marii soprane.
Maria Cutarida Cratunescu - Prima femeie medic din Romania
Maria Cutarida Cratunescu
Maria Cutarida Cratunescu
Maria Cutarida Cratunescu s-a nascut in 1857, la Calarasi. Este descendenta a celebrului doctor Carol Davila.
Maria studiaza medicina la Montpellier si la Paris, rezultatele ei exceptionale fiind intens mediatizate.
In Romania, conduce Sectia de Ginecologie a Spitalului Filantropia. Maria Cutarida Cratunescu infiinteaza primele crese si camine pentru copii, pune bazele Societatii Materna care are ca scop ingrijirea copiilor. Este mobilizata ca medic primar in timpul razboiului.
Maria Rosetti- Prima femeie ziarist din Romania
Maria Rosetti
Maria Rosetti
Maria Rosetti s-a nascut in anul 1820, in Guernesey, Anglia.
A fost sotia lui C.A. Rosetti, important publicist, om politic si scriitor roman. Maria Rosetti a luat parte activa la Revolutia din Tara Romaneasca, de la 1848, si a fost o luptatoare pentru drepturile romanilor si o feminista inflacarata.
De asemenea, Maria Rosetti a fost model pentru pictorul pasoptist Daniel C. Rosenthal, in lucrarile "Romania Revolutionara" si "Romania descatusandu-si lanturile pe Campia Libertatii".
Dupa 9 ani de exil, se intoarce in Romania si impreuna cu C. A. Rosetti scoate ziarul "Romanul", ce a servit la sustinerea ideilor revolutionare. In 1887, cand trupele romane conduse de Carol I trec Dunarea, Maria va conduce un spital de campanie.
Marina Stirbei - Printesa aviatiei romane
Marina Stirbei
Marina Stirbei
Marina Stirbei s-a nascut la 19 martie 1912, la Viena, si este nepoata printului Barbu Stirbei. Invata sa piloteze la Scoala "Mircea Cantacuzino", participa la mitinguri aviatice si face acrobatii aeriene. Ea se ocupa de infiintarea aviatiei sanitare, in anul 1939, denumita si "Escadrila Alba".
Marina Stirbei este prima si singura romanca pilot militar. Ea a intretinut un sanatoriu destinat refacerii aviatorilor raniti pe front.
Stirbei a contribuit la emanciparea femeii si la asezarea ei pe un picior de egalitate, intru-un domeniu greu accesibil, cel al aviatiei.
Smaranda Braescu - Prima femeie parasutist din Romania
Smaranda Braescu
Smaranda Braescu
Smaranda Braescu provine dintr-o familie de razesi. La 18 ani face primul zbor de agrement. Ea este prima femeie cu brevet de parasutism din Romania, brevet international obtinut in Germania. Romania a devenit a patra tara din Europa cu o parasutista brevetata.
Smaranda doboara recordul mondial feminin la saritura cu parasuta - 6. 200 metri. A fost decorata cu ordinul "Virtutea aeronautica, clasa Crucea de Aur". In SUA, la Sacramento, bate toate recordurile mondiale la parasutism, inclusiv cel masculin - 7.233 metri.
Ea primeste titlul de campioana mondiala absoluta, si sportiva numarul 1 a lumii. Este si prima femeie din Europa brevetata ca pilot in SUA.
In anul 1936, Smaranda Braescu traverseaza Mediterana in premiera mondiala feminina. In cadrul escadrilei sanitare participa la luptele de pe frontul de est.
Smaranda Gheorghiu a fost prima femeie exploratoare a Polului Nord
Smaranda Gheorghiu
"Maica Smara"
Smaranda Gheorghiu, nepoata lui Grigore Alexandrescu, s-a nascut la data de 18 septembrie 1857. Studiaza la Scoala Centrala de fete din Bucuresti, scrie proza satirica si sociala, schite umoristice si versuri, face traduceri.
In anul 1902, Smaranda ajunge la Polul Nord. Ea este un promotor al miscarii feministe romanesti. Smaranda este aleasa vicepresedinte al Aliantei Universale a Femeilor pentru Pace.
Ea a fost si prima profesoara din Romania care a sustinut conferinte in Occident. Veronica Micle a poreclit-o "Maica Smara", iar in parcul Cismigiu din Capitala troneaza o statuie in amintirea sa.
Sofia Ionescu - Prima femeie neurochirurg din lume
Sofia Ionescu - prima femeie neurochirurg
S-a nascut in 1920, la Falticeni, in judetul Suceava. A studiat la Facultatea de Medicina din Bucuresti, specialitatea neurochirurghie. In anul 1944, este prima femeie din lume care realizeaza o operatie pe creier. Pe masa ei de operatie au urcat numeroase personalitati ale vremii.
Sofia Ionescu ajunge profesor universitar si membru emerit al Academiei de Stiinte Medicale.
Virginia Andreescu-Haret - Prima femeie arhitect din lume
Biserica "Sf. Treime" din Bucuresti, arhitect Virginia Andreescu-Haret
Biserica "Sf. Treime" din Bucuresti, arhitect Virginia Andreescu-Haret
S-a nascut la 21 iunie 1894 si este nepoata marelui pictor peisagist Ioan Andreescu. Studiaza la Scoala Superioara de Arhitectura si Belle - Arte, devenind prima femeie care a ajuns la gradul de arhitect inspector general. A reprezentat Romania la numeroase congrese internationale.
Printre proiectele sale arhitecturale se numara: Palatul Tinerimea Romana, Liceele Dimitrie Cantemir si Gheorghe Sincai, Biserica "Sf. Treime", una din cele mai mari din Bucuresti, primele blocuri din beton armat , cinematograful Parc din statiunea Govora.
Alexandra Nechita, cunoscuta si "Micuta Picasso"
Alexandra Nechita
Alexandra Nechita
Alexandra Nechita s-a nascut la 27 august 1985, in Vaslui. Parintii emigreaza in SUA, inainte ca ea sa implineasca un an. De la varsta de 4 ani, Alexandra incepe sa picteze in acuarele.
In 1994, adica la varsta de 8 ani, Nechita are prima expozitie. Un copil minune, la 12 a vernisat expozitii in SUA, Noua Zeelanda, Australia, Japonia.
Alexandra Nechita a fost numita Ambasador al Pacii in numele Natiunilor Unite. Lucrarile ei se gasesc in colectii publice si particulare.
Nadia Comaneci - Cea mai cunoscuta romanca de pe Planeta
Nadia Comaneci
Nadia Comaneci
Nadia Comaneci s-a nascut la 12 noiembrie 1961, in Onesti - judetul Bacau. Viata sa este una plina de reusite, datorita sportului si perseverentei:
1970 - participa la Campionatele Nationale ale Romaniei
1972 - campioana absoluta a Romaniei
1975 - campioana europeana, trei medalii de aur la aparate (Skien)
La Olimpiada de la Montreal (1976), obtine prima nota de 10 din istoria Jocurilor Olimpice, la paralele
Obtine de 5 ori nota 10, si trei medalii de aur
1977 - campioana europeana, la Praga
1979 - campioana europeana absoluta la Copenhaga
1979 - campioana mondiala cu echipa(SUA)
1980 - Olimpiada de la Moscova(2 medalii de aur, 3 de argint, 1 de bronz)
1984 - i se acorda Ordinul Olimpic si in acelasi an se retrage din orice competitie sportiva
Angela Gheorghiu - Una din cele mai renumite cantarete de opera din lume
Angela Gheorghiu
Angela Gheorghiu
Angela Gheorghiu s-a nascut la 7 septembrie 1965, in Adjud - judetul Vrancea. Studiaza la Conservatorul din Bucuresti, iar in anul 1992 debuteaza la Royal House Opera, in opera Don Giovani
Canta pe marile scene ale lumii, Metropolitan Opera, Covent Garden, Scala. In anul 2001 interpreteaza rolul Floriei Tosca alaturi de sotul sau tenorul Roberto Alagna, in filmul opera Tosca.
Vocea ei este considerata de critica internationala o combinatie intre vocile a doua soprane celebre Maria Callas si Renata Tebaldi.
Este premiata cu "La Medaille Vermeille de la Ville de Paris" si devine "Officier de l'Ordre des Arts et Lettres".

Ţara mea

La momentul în care mi-a venit pe circumvoluţiunea din zona parietal-stânga a creierului ideea de a înfiinţa grupul „Pipeta de patriotism”, luasem în calcul şi riscul unor dispute angajate, deşi vectorul principal al tematicii propuse este cât se poate de evident chiar în descrierea din preambul: „Doamne, nu ne lăsa pradă ispitei de a ne pierde dragostea de ţară!”

Atât din titlul grupului, cât şi din motto-ul postat (pentru care, până la proba contrarie, îmi revendic dreptul de autor) lăsam să se întrevadă punctul critic în care noi, ca neam şi gintă cu pretenţii dacice, am ajuns la doar 20 de ani după enigmatica libertate revoluţionară. Din cele 23 de milioane de suflete lăsate moştenire de un dictator semianalfabet, am mai fi între graniţe circa 21,5 milioane, dacă ar fi să dăm crezare unui recensământ estimativ (deci, neoficial), din care nu ştiu cât la sută sunt femei, alţii sunt mai mult sau mai puţin bărbaţi, alţii de nu ştiu ce etnie, alţii sunt de o anumită vârstă şi, tot aşa, până la ultimul clasificat. Cu titlu de certitudine, mai bine de un milion şi jumătate dintre conaţionalii noştri sunt absenţi de la apel. Se pare că ar fi cam două milioane, care, din varii motive, au părăsit ţara, numai că, o altă statistică, ceva mai oficială de astă dată, ne procopseşte cu circa o juma’ de milion de cetăţeni care, între timp, au dobândit sau redobândit statutul de români, dar, atenţie!, nu-i pun în discuţie doar pe cei pe care istoria i-a smuls de la sânul „Patriei mume”, ci şi pe cei ceva mai galbeni sau negri la epidermă, de peste Ocean (după preferinţă), de la antipozi, de pe aisberguri sau dune de nisip.

Când am înfiinţat „Pipeta de patriotism”, mă gândeam că ceva-ceva din şuieratul draconilor geto-daci mai reverberează în sufletele celor cărora Zamolxe le-a poruncit să râdă cu gura până la urechi atunci când obida le strânge gâtlejul cu laţul fără de săpun sau când ruga speranţei dă să piară în jar de înjurătură. Aş fi dorit să nu mai reamintesc de câte ori v-am ademenit cu rânduri în care spuneam că în spaţiul blogosferei poţi scurta rapid drumul de la anonimat la consacrare aplicând o reţetă ieftină, simplă şi eficientă: ocăreşte-ţi ţara şi neamul, împroaşcă cu lături zestrea milenară, demolează fără resentimente Coloana infinită cu sărut de Voroneţ, scuipă cu flegmă de venin pe tot ce-i românesc, iar zorii copy-past-ului îţi vor deschide larg porţile virtualului pentru a fi primit printre corifeii giraţi de un Google imparţial şi rece.

Din păcate, un material postat recent şi pe AQVILA a redeschis cutia Pandorei. Am spus „şi pe”, având în vedere că textul respectiv a făcut deja ocolul lumii virtuale, în mai puţin de 80 de zile, fiind postat (bănuiesc!) cam pe orice site ce găzduieşte bloguri. Sigur, unii îl dau drept creaţie proprie, eliminând din start semnătura autorului, însă este o simplă chestie de obraz, absolut nesemnificativă. Alţii nu fac decât oficiul de promovare, respectând ad litteram postarea originală, cu gramatică cu tot. Modul acesta de a lua dintr-o parte şi a cultiva pe orice fel de teren îmi pare nu numai injust, dar şi lipsit de discernământ! Nu mai departe, textul la care fac referire şi care apare pe AQVILA cu două titluri („Rostul”, cel real, şi „Realitatea cruntă din România”) îmi certifică teoria asupra succesului, exprimată anterior, motiv pentru care am dorit să aflu câte ceva despre cel ce a dat lumii o astfel de…emanaţie.

Se numeşte Brăduţ Florescu. Un tip. Aparent, un simplu ins. După vreo două, trei cazmale în plus de săpătură puteţi descoperi oarece chestii interesante, dar nu după cum doreşte dumnealui într-o prelungă laudă de sine, ci evitând cu abilitate spoiala de suprafaţă. De ce dă dumnealui cu barda atât de hotărât în occipitalul ţării, înfierând totul, de-a valma, ca-ntr-un malaxor de resturi menajere? Păi, cum să vă spun? Tipul nu este chiar cu toate doagele legate între ele! Până nu de mult, a fost slujbaş în ograda de marionete jurnalistice ale lui Sorin Ovidiu Vântu, la postul ce nu are nimic în comun cu realităţile româneşti. Ba, unde mai pui că era un soi de director p-acolo! Din motive oarecum obscure, dispare de pe statele de plată ale trustului (ştiu prea bine „motivul”, căci, doar când…adie acel „motiv”, mătură câţiva din calea lui) şi îşi ia lumea în cap, punctul terminus fiind Thailanda, mai precis o văgăună a Ţării Surâsului. Totuşi, văgăună sau nu, frumoase locuri, nimic de spus, deşi riscurile sunt condimentele vieţii pe acolo. Pusă una peste alta, Brăduţul acesta are cetină de aventurier. În momentul de faţă epatează, cum că i se rupe de ţară şi de tot ceea ce a lăsat în urmă, mai mult sau mai puţin voit. Şcolit în laboratoarele (I)realităţii TV ştie ce se poate „vinde” bine pentru o ascensiune rapidă pe piscurile blogosferei, iar dacă nu-ţi dai cu stângu-n dreptu’ cu vocabularul, te-ai scos!

Mda! Mai trist este că sunt din ce în ce mai puţini cei ce sunt dispuşi să mai lupte împotriva curentului de denigrare, mutilare, manipulare şi, nu în ultimul rând, sinucidere naţională! Pactizarea cu texte de asemenea factură relevă, pe fond, către ce zero absolut se îndreaptă conştiinţa multora dintre români, cu atât mai mult a celor din categoria vârstei secunde. Când am vizionat filmul lui Mungiu, acel „4 luni, 3 saptamâni si 2 zile”, mi-am făcut publică părerea, afirmând: „Iată cum poate fi dobândită celebritatea cu un film de căcat, despre o viaţă de căcat!” Nu este academică exprimarea? Regret, dar vă contrazic! Este onestă, directă, românească şi n-am de gând să mă eschivez în spatele unui „shit”, doar ca să nu roşească mamiţica!

În atare condiţii, să nu ne mai mire din ce cauze valorile româneşti sunt necunoscute în lume, atâta timp cât manelizarea, becalizarea şi tabloidizarea României continuă constant şi cu atâta rapiditate. Cu emisiuni de factura „Abces din rect” sau „Şoul scabros al unui păcătos”, plus alte sute şi mii de apariţii televizate ale unor personaje grobiene, devine irefutabilă subcultura spre care se tinde.

Trezit din nu ştiu ce mreje de masaj erotic thailandez, se apucă un pârât al vieţii să vorbească despre rostul pierdut al României, despre pământ, credinţă, copile întinate pe altarul prostituţiei europene şi despre o politică apoteotic de imperfectă? Rând după rând, frază după frază, o ţine langa într-o diversiune patetică şi evidentă, dar bine dirijată către anumiţi receptori, mult mai solidari la aruncatul pietrelor, dar niciodată prezenţi la adunatul lor.

Tare îmi este teamă cum că zicala „Avem ţara pe care o merităm!” riscă să devină definitorie pentru o naţiune care-şi pierde pe zi ce trece forţa de a crede şi de a lupta umăr la umăr.

Mă încăpăţânez să cred în Ţara mea!

Hackerii români

"Tiganii nu sunt români, idiotilor!"
Mesaj dat de hackerii români britanicilor

Hackerii romani au spart site-ul britanic Daily Telegraph si au lasat un mesaj dur in care se specifica faptul ca "Tiganii nu sunt romani, idiotilor!", anunta antena3.ro.
Hackerii au atacat site-ul si au postat alaturi de cateva remarci la adresa britanicilor si drapelul Romaniei.

"Ne-am săturat să vedem cum nişte gunoaie ca voi încearcă să îşi bată joc de ţara noastră. Să ne creaţi o imagine cu totul alta faţă de cea reala şi numindu-ne romanian gypsies difuzând emisiuni de tot cacatul gen Top Gear.

Dacă aţi avut tupeul să enervaţi o ţară întreagă, aflaţi că nu ne vom opri aici!", este mesajul postat de hackeri.

Mesajul se încheie cu fraza: "Ghiciţi ce, ţiganii nu sunt români, idioţilor!".

Mesajul conţinea şi un link către un site pe care este postată melodia "The Lonely Shepherd". Aceasta este interpretată de Gheorghe Zamfir şi apare pe coloana sonoră a filmului "Kill Bill", regizat de Quentin Tarantino.

Hackerii au atacat emisiunea Top Gear si pe cei trei prezentatori, care in timpul filmarilor unui episod chiar in tara noastra, au facut cateva remarci considerate jignitoare la adresa Romaniei spunand: "Ne imaginam că în România este plin de vaci şi de oameni care aruncă cu pietre în ţigani"

Material preluat de pe: ştiriROL.ro

„Marele Mut” - Dan Puric

Mitocanul international si-a dat mana cu mitocanul national

 
„Marele Mut” 
Dan Puric 

Dan Puric, „Marele Mut” (aşa l-au numit chinezii) a cărui expresivitate uluitoare înnobilează străvechea artă a pantomimei, este un vorbitor extrem de nuanţat, pe suportul unei gândiri surprinzătoare şi complexe. De aceea, mai mult decât orice consideraţie din afară, pe Dan Puric îl definesc cel mai bine propriile fapte şi propriile vorbe.
Această formidabilă locomotivă de imagine a României n-are probleme cu atingerea performanţei, ci cu obţinerea diurnei. Din fericire pentru noi – şi din nefericire pentru trepăduşii pseudoculturii – Dan Puric este (încă) tânăr, puternic şi extraordinar de motivat în ceea ce face. Luptă singur pentru promovarea “brandului România”, deşi nu e luat în considerare de proiectele MCC.
“Capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură”
Un interviu cu Dan Puric, dacă eşti acordat pe frecvenţa lui de emisie, devine, în mod fatal şi fericit, o tulburătoare maieutică despre adevărurile fundamentale ale lumii în care trăim, văzute de pe scândura scenei pe care trudeşte. “Când faci un bine pentru ţară – spune el - nimeni nu-l recunoaşte. Este ca într-o caricatură dintr-un ziar franţuzesc: o mamă scapă copilul din braţe într-un râu. Un tânăr, care se afla pe acolo, îşi riscă viaţa, sare în râu şi salvează copilul. Vine mama copilului şi, în loc să-i mulţumească salvatorului, îl întreabă: Dar basca unde e? Ei bine, asta mi se întâmplă mie de 20 de ani, cu autorităţile din România: mă întreabă de bască. Şi-mi dau diurna după ce mă întorc din străinătate. Ba îmi mai şi scot ochii că mi-au făcut o favoare, lăsându-mă să plec, să joc la Teatrul Regal din Anglia”.
- V-aţi raportat vreodată la dimensiunea economică a actului de creaţie artistică pe care îl comiteţi?
- Înainte de toate, trebuie făcută o trecere în revistă a schimbării de context istoric. Este evident că, după 1989, teatrul, arta în general, a funcţionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist: ca o instituţie de supravieţuire. Elementul de viaţă era nul. În acest sens, trebuie să ne gândim la două etape: până în 1989 şi după 1989. Până în 1989, destinul profesionalismului şi al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea politică fiind monocefală, confisca valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta în scopuri ideologice, propagandistice, pe ideea de naţionalism comunist sau de comunism pur şi simplu.
- Naţionalismul comunist nu e cumva o aberaţie, o struţo-cămilă? Căci, se ştie, comunismul este în esenţă cosmopolit, internaţionalist, iar naţionalismul ţine mai mult de doctrinele de dreapta…
- Cei care au inventat comunismul l-au făcut iniţial internaţionalist. Pe parcurs li s-a stricat jucăria şi s-a ajuns la naţionalismul de tip comunist, care este diferit de naţionalismul creştin-ortodox sau cel de tip masonic.
- Adică la un naţionalism “de partid şi de stat”…
- Exact. Aici, condiţia artistului era una de lagăr. El era folosit pentru a preamări, pentru a lăuda. Doar zona de divertisment era ceva mai liberă, dar şi aceea era cenzurată. Asta nu înseamnă că, în aceste condiţii, nu s-au produs opere de artă, chiar în zonele de cenzură. În clipa în care, în 1989, s-a spart zidul şi am intrat în neocomunism, iar “eşalonul doi” a devenit mafie, forţă economică, n-a mai fost nevoie de propagandă prin sectorul artistic. Valoarea a fost lăsată de izbelişte, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură.
“Haimanalele politice n-au avut nevoie de legitimarea prin artă”
S-a întâmplat atunci un contrafenomen care ţine de antropologia culturală: tot ce a fost pseudo-cultură înainte de 1989, tot ce a fost de proastă calitate (“Cântarea României” de exemplu, dar nu în totalitatea ei, căci s-au petrecut acolo şi lucruri bune), a ieşit la vedere, s-a cristalizat şi a creat o piaţă. O piaţă falsă, o piaţă a nonvalorii.
- A amatorismului?
- Nu, nu a amatorismului, pe care nu e bine să-l jignim, căci el reprezintă o fază a dezvoltării artistice. Şi eu vin din zona aceea. Aici e vorba de o piaţă a nonculturii.
- Caracterizaţi în câteva cuvinte noncultura.
- Promiscuitate, pornografie, kitsch.
- Ce s-a întâmplat cu valorile culturale? Cum au supravieţuit?
- Cum spuneam, oamenii noştri politici – haimanalele politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de legitimarea prin artă. În aceste condiţii, marii artişti, dezamăgiţi şi deprimaţi, s-au retras în instituţii bugetare, cu economii de tip primitiv, în care toată lumea este egală. În zona de subzistenţă economică, mai exact. Iar în zonele performante, de televiziune să zicem, au apărut oameni de calitate îndoielnică din toate punctele de vadere.
- România e vinovată în totalitate de ce i se întâmplă pe acest spaţiu al culturii?
- Nu putem să aruncăm această vină numai pe spatele României, pentru că procesul de mitocănizare e internaţional. “Familia Bundy”, sitcomurile, toate cultivă instinctele gregare. Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional. Mai există şi o problemă de antropologie culturală: nivelul cultural al unei ţări are legătură cu gusturile conducătorilor politici şi ale liderilor economici. Ei bine, aceşti lideri, cei din ’90 încoace, vor manele, de fapt cultură de tip manea. Să nu se înţeleagă că aş avea ceva cu maneliştii, căci nu existenţa acestui tip de noncultură este problema, ci frecvenţa şi întinderea apariţiei lor la televizor, în zona divertismentului de proastă calitate, a băşcăliei, care a luat locul umorului.
“După 20 ani de imbecilizare, calitatea este respinsă”
- Care este, de fapt, diferenţa dintre băşcălie şi umor?
- Înainte de ’89, un Toma Caragiu sau un Amza Pellea practicau umorul, care este o valoare a inteligenţei. Ca orice act artistic –vorba lui Heidegger – umorul te trezeşte din rutină. La noi el a fost o armă de apărare şi de rezistenţă. Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire de băşcălie, care desacralizează totul. Băşcălia este de tip ateu, neantizant, ea îşi bate joc de orice fel de valori şi repere. Acest sistem demolant al valorilor, care aparţine omului mic, a ieşit în faţă. Şi atunci a început să se creeze pe bandă rulantă doar acest gen de divertisment, invocând ratingul. Ceea ce este un fals, atâta timp cât excluzi alternativa.
- Telenovelele fac parte din categoria incriminată?
- Telenovelele sunt specifice lumii a treia. Ele sunt nocive chiar şi pentru actori. Eu nu-mi acuz colegii, Doamne fereşte, pentru că săracii nu mai au unde să-şi practice meseria. Acceptă aşadar să joace în telenovele, amestecându-se cu amatorii. E ca şi când un neurochirurg ar avea mâna dreaptă un brancardier, care mai e şi murdar pe mână. Imediat se face infecţie. Prin analogie, aşa ajungi să vezi un actor profesionist înconjurat de doi-trei amatori. Şi ştiţi ce se întâmplă? Profesionistului îi scad reflexele, are loc o contaminare inversă şi toţi actorii par amatori. Revenind la noncultură în sensul larg, efectele ei sunt dezastruoase în timp pentru consumatori. Hrana aceasta surogat devine din ce în ce mai agresivă şi aproape o chestiune de şantaj. După 20 ani de imbecilizare, dacă oferi calitate, ea este respinsă, căci între timp s-a creat dependenţa. Vorba lui Socrate: piaţa este plină de lucruri de care n-am nevoie. Acum consumatorii au false necesităţi, false determinări.
“Au făcut din cultură un fel de rezervaţie”
- Spuneaţi ceva de alternative. Unele televiziuni au programe culturale.
- Este doar o mimare a alternativei. Şi când spun asta mă gândesc la TVR Cultural sau TVR Internaţional care sunt nişte catastrofe. Ei, săracii, nu înţeleg că actul de cultură este un organism plin de vitalitate şi nu ştiu să lucreze cu aşa ceva. Au făcut din cultură un fel de rezervaţie, un muzeu. Cultura înseamnă coeficient de putere naţională. Să ne uităm puţin la ţările civilizate. Şi acolo este o luptă acerbă între structurile de market şi cele culturale. Şi totuşi, cu excepţia unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei reuşesc să-şi managerieze inteligent potenţialul cultural, performanţele culturale, pe care le “injectează” în programele şi emisiunile Tv, alături de alte emisiuni, unde cultura funcţionează mai bine decât izolată. La noi programele culturale sunt îngheţate şi convenţionale…
- Ca la un parastas…
Chiar aşa. Şi-atunci, omul de cultură, artistul, care este viu, n-are unde să se ducă: la muzeu nu vrea, în partea cealaltă nu-l primeşte nimeni.
- V-aţi confruntat cu această situaţie?
- Bineînţeles. Eu am filmat la BBC, la RTL, în Anglia, în Franţa, peste tot, cu spectacole de pantomimă. În România nu am apucat să intru în nci o televiziune. Nu m-a primit nimeni, nici chiar în Televiziunea Română. Şi n-o spun ca să mă plâng, vă răspund la întrebare.
- Poate n-aţi insistat destul…
- Ba da. M-am înscris inclusiv la concursul de scenarii. Dar, vedeţi dumneavoastră, ei mă consideră tot out-sider, n-am fost ales. Au pus tot murdăriile lor ieftine, care le ilustrează perfect natura inferioară. Pentru că oamenii superiori sunt responsabili. De exemplu, dacă un om ajunge director al unui teatru naţional, sau al unei televiziuni naţionale, el este responsabil faţă de naţiunea respectivă. Şi toată strategia sa managerială trebuie să ţină seama de această exigenţă majoră, a interesului naţional.
“Există două culoare de jogging către cimitir”
- Ce strategie culturală ar trebui aplicată în România?
- O politică a certitudinii. Eu nu fac exerciţii socratice asupra mamei mele. Pe de altă parte, cum să faci exerciţiu de democraţie în valorile naţionale, punând-o pe Mădălina Manole alături de Noica sau Eminescu? Henry Coandă a spus că avem atât de multe genii că putem da cu împrumut. Este o certitudine. Iar certitudinile încep cu conştiinţa. Am fost debusolat pe vremuri, când un secretar literar de la Iaşi mi-a spus că Eminescu a fost şi poet. “Cum ŞI poet?” – l-am întrebat eu, indignat. “Păi da, mă, că a fost mai întâi o conştiinţă”. O afirmaţie care face cât toată istoria literaturii a lui George Călinescu.
- Ce perspective avem să ieşim din situaţia în care suntem acum?
- Ştiţi ce coeficient de inteligenţă şi de talent are poporul ăsta? Vă rog să mă credeţi, pentru că vorbesc în cunoştinţă de cauză, în două săptămâni Televiziunea Română poate deveni, în materie de divertisment, cea mai performantă din lume. Ceea ce, evident, nu se va întâmpla, din cauza acestei dictaturi a nonvalorii.
Dar vine o generaţie foarte bine înarmată genetic împotriva acestor rechini, care le va pune mari probleme peste 10-15 ani. Asta este, în cultură depunerile sunt lente. Mai ales că acum avem o şcoală de teatru distrusă, o ciupercărie de academii de teatru din care actorii ies fără pregătire şi fără perspective… În momentul de faţă există două culoare de jogging către cimitir: pensionarii, care sunt morţi de vii, şi tinerii, care sunt deja pensionari.
- Există alternativa emigrării…
- Da. Şi asta este, de fapt, criza tineretului de la noi: din zece inşi nouă pleacă afară. Iar problema este că ei nu pleacă din cauza banilor, ci din cauza imposibilităţii de a se manifesta. Această criză a potenţialului care n-are unde să se manifeste, a fost creată de nonvalorile iresponsabile din România, care nici măcar nu-şi pun problema ce face tineretul după ce termină şcoala. Iar reacţia acestuia de a pleca, este corolarul replicii vulpii din “Micul prinţ”: “Dacă vrei să fim prieteni, îmblânzeşte-mă, educă-mă. Dacă m-ai educat, eşti responsabil”.
- Deci, încă o dată, există o soluţie de supravieţuire?
- Noi, ca popor, pentru a supravieţui, trebuie să ne retragem în munţi – în cultură. Altfel ne calcă gorilele cu Jeep-ul.

Harta datoriilor publice în ţările Uniunii Europene

Poate se observă realitatea şi se mai termina cu manipulările!

Minciuna în care trăim!

Criza economică, departe a se fi încheiat, amenință să se transforme într-o criză a datoriilor publice. Țările își datorează între ele bani. Mulți bani. La nivelul întregii Uniuni Europene, datoriile publice ale statelor membre ajung la 8.6 miliarde de euro. Agenția de evaluare financiară Moody's a publicat un material în care atrage atenția asupra posibilei extinderi a crizei datoriilor publice asupra sistemelor lor bancare, ceea ce ar fi un dezastru. HotNews.ro a realizat harta datoriilor bancare ale tuturor țărilor Europene, utilizând ca sursă Eurostat și băncile centrale. În cazul țărilor care au altă monedă decât euro, am preferat să dăm valoarea datoriei în moneda locală din cauza diferențelor de curs care ar fi alterat valoarea datoriei.

Vezi mai jos datoria publică a fiecărui stat european, exprimată atât ca procent din PIB, cât și ca sumă nominală.

1. Italia 115,8 % (1.795 miliarde de euro)
2. Grecia 115,1 % (300 miliarde de euro)
3. Belgia 96,7 % (326,6 miliarde euro)
4. Ungaria 78,3 % (75 de miliarde de euro)
5. Franța 77,6 % (1.489,025 de miliarde euro)
6. Portugalia 76,8 % (125 910 miliarde de euro)
7. Germania 73,2 % (1.700 mld. Euro)
8. Malta 69,1 % (3,948 miliarde de euro)
9. Marea Britanie 68,1 % (950,3 miliarde lire)
10. Austria 66,5 % (184,1 miliarde de euro)
11. Irlanda 64 % (104,6 miliarde eur)
12. Olanda 60,9 % (347 miliarde euro)
13. Cipru 56,2 % (9,5 miliarde euro)
14. Spania 53,2 % (559,65 miliarde eur)
15. Polonia 51 % (684,3 mld PLN)
16. Finlanda 44 % (75 miliarde eur)
17. Suedia 42,3 % (1.293,753 miliarde SEK)
18. Danemarca 41,6 % (689,036 miliarde Dkk)
19. Letonia 36,1 % (4,7 miliarde LVL)
20. Slovenia 35,9 % (12,5 miliarde euro)
21. Slovacia 35,7 % (22,5 mld eur)
22. Cehia 35,4 % (1.282,29 miliarde coroane cehe)
23. Lituania 29,3 % (27,1 miliarde LTL)
24. România 23,7 % (116,526 miliarde lei)
25. Bulgaria 14,8 % (9,79 miliarde de leva)
26. Luxemburg 14,5 % (5,4 miliarde euro)
27. Estonia 7,2 % (15,5 miliarde EEK)

Uniunea Europeană 73,6 % ( 8.690,3 miliarde de euro)

Sursa informațiilor: Eurostat