Bijuterii ale României în Patrimoniul UNESCO (IV)

   Fluviul Dunărea străbate Europa pe o distanţă ce însumează 2860 km de la izvoarele sale, Munţii Pădurea Neagră (Germania) şi până în România, unde se varsă în Marea Neagră. Chiar înainte de a ajunge la Mare, fluviul formează cea mai bine conservată Deltă şi a doua ca mărime în  Europa, având în jur de 4000 de km pătraţi de râuri, canale, mlaştini, lacuri şi insule de stuf. Delta Dunării este paradisul entuziaştilor şi iubitorilor faunei sălbatice. 

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina. A intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 şi este clasificată ca rezervaţie a biosferei la nivel naţional în România şi ca parc naţional în taxonomia internaţională a IUCN.  

 

Geneza

  

Formarea Deltei, a început în cuaternar în glaciaţia vurniană, având două faze distincte:
  - o fază continentală, cauzată de regresiunea marină când ţărmul era mult retras şi braţele Dunării au lăsat canioane vizibile în actuala platformă continentală
  - o fază de golf, care a urmat unei transgresiuni. Ipoteză limanică - emisă de Grigore Antipa şi continuată de V. P. Zencovici - admite prezenţa unui golf, barat de către curentii marini prin grinduri transversale şi transformat ulterior în liman. Dunărea a adunat acest spaţiu, în condiţiile unei mări reduse cu aproximativ 70 cm. Calmatarea continuă a dus la actualul aspect. 

"Locul unde se plămădeşte un nou uscat"

    Delta Dunării este o câmpie în formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcătuită din: relief pozitiv (grinduri, ostroave etc ) și relief negative: brațele Dunării, canalele, gârlele, mlaștinile, bălțile și lacurile.
    Uscatul deltaic reprezintă 13% din suprafață și este reprezentat prin:
       -grinduri fluviatile, care însoțesc brațele Dunării și sunt orientate pe direcția vest-est, având altitudini de 0,5-5m
     -grinduri maritime orientate pe direcția nord-sud, remarcabilă fiind Letea cu altitudinea de 124m - altitudine maximă pentru deltă, Caraorman, Sărăturile, Ivancea, Dranov, etc.
        -grinduri continentale ce reprezintă resturi din uscatul predeltaic: Chilia și Stipoc.

    Cantitatea de aluviuni adusă anual de către Dunăre, la care se adaugă resturile organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face ca procentul uscatului să crească, în defavoarea reliefului negativ. (Sursa: Delta Dunării România)

Floră

   Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm, plante agăţătoare.

Faună 

   Conţine mai mult de 320 de specii de păsări ca şi 45 de specii de peşte de apă dulce în numeroasele sale lacuri şi japşe. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colţuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile majore de peşti în cadrul Deltei Dunării sunt ştiuca şi somnul. (Sursa: Wikipedia)

Configuraţie geografică, clima şi ecosistemele Deltei 

   Coordonatele geografice ale Deltei Dunarii sunt intre 44047'25" si 45037'30" latidudine nordica si intre 28044'25" si 29046'00" longitudine estica. Prin Delta trece paralela de 450, care are semnificatii climatice asociate cu un teritoriu de o mare diversitate (predominant amfibiu) influentat de Marea Neagra. Suprafata Deltei Dunarii (a doua din Europa dupa delta fluviului Volga) este de 4 170 kmp din care 3 445 kmp (82%) se gaseste pe teritoriul Romaniei, iar restul de 18% in Ucraina.

   Configuratie geografica pastreaza caracteristicile deltelor, Delta Dunarii fiind o regiune plana (o campie aluvionara in formare) cu o inclinare mica de la est la vest (0.006% intre Tulcea si Sulina este o distanta de aproximativ 60 de km rezulta o diferenta de nivel de 3.6 m). In raport cu nivelul Marii Negre, 20.5% din teritoriul deltei se gaseste sub acest reper, iar 79.5% deasupra acestuia. Cea mai mare intindere o au suprafetele situate intre 0 si 1 m (54.5%), dupa care urmeaza cele intre 1 si 2 m (18%). Cele mai mari inaltimi se gasesc pe grindurile marine (Letea 12.4 m, Caraorman 8 m), iar adancimile mai mari se intalnesc pe bratele Dunarii (-39 m pe Chilia, -34 m pe Tulcea,-26 m pe Sfantu Gheorghe, -18 m pe Sulina). In lacurile Deltei adancimea nu depaseste 3 m, cu exceptia lacului de meandru Belciug care are 7 m. Altitudinea medie a deltei este de +0.52 m.

   Clima Deltei datorita pozitiei geografice si a prezentei Marii Negre este temperat continentala cu influente pontice. Caracterul continental al climei este predominant, chiar daca se gaseste langa mare si in interiorul Deltei sunt suprafete intinse cu apa. Toamna si primavara se produc furtuni puternice datorita vanturilor din nord-est. Temperatura medie anuala este de 110C (-10C in ianuarie, 220C in iulie). Valorile principalilor parametri climatici comparativ cu teritoriul Romaniei;

·         cea mai mare stralucire a soarelui 2 500 de ore/an (Sfantul Gheorghe);

·         cea mai mare radiatie solara 135 kcal/cmp - an;

·         cele mai multe zile senine 150-160 zile /an;

·         cea mai redusa nebulozitate;

·         cea mai mare cantitate de precipitatii in 24 de ore (690 mm pe grindul Letea in 1924);

·         cea mai mica cantitate de precipitatii (la Sulina in 1920);

·         cel mai mare grad de ariditate;

·         cea mai mare umezeala relativa a aerului (80%);

·         cea mai mare valoare medie anuala a evapotranspiratiei (Tulcea in 1990).

   Ecosistemele Deltei Dezvoltarea unei faune diversificate si formarea grindurilor, lacurilor, garlelor si terenurilor mlastinoase a dus la nasterea unor ecosisteme unice. Dintre cele peste 30 de ecosisteme cele mai importante sunt;

·         ecosistemul apelor curgatoare: bratele Dunarii, canale si garle, care acopera 2.5% din suprafata Deltei. Dunarea are in prezent trei brate prin care se scurge in mare: Chilia, Sulina, Sfantul Gheorghe (detalii). Cele mai importante canale sunt: Litcov, Crisan - Caraorman, Pardina, Vatafu, Mila 35, iar cele mai cunoscute garle sunt: Perivolovca, Sontea, Lopatna, etc.

·         ecosistemul apelor stagnante: lacurile, japse, canale si garle impotmolite, care reprezinta 10% din spatiul deltaic. Cele mai mari lacuri sunt: Dranov (21,5 Kmp), Rosu (14,4 Kmp), Gorgova (13.7 Kmp), Lumina (13.6 Kmp), Isac (11 Kmp). 50 de lacuri au dimensiuni mai mari de 100 ha, iar numarul lacurilor naturale cu suprafata mai mare de 1 ha este aproximativ 670. Cel mai mare complex lagunar din Europa este Razim-Sinoe (731 Kmp).

·         ecosistemul suprafetelor mlastinoase si inundabile (al stufariilor si plaurului), situate intre -0.5 si 1 m ocupa 67% din suprafata Deltei. detalii despre plauri

·         ecosistemul grindurilor: grinduri marine: Caraorman, Letea, Raducului, Saraturile (au o pozitie transversala pe bratele Dunarii, 270 Kmp 8%), si grinduri fluviale (insotesc bratele Dunarii si garlele principale 200 Kmp, 6%);

·         incinte amenajate pentru culturi agricole, plantatii silvice si crescatori piscicole, care 1991 reprezentau 30% din suprafata Deltei. Aceste amenajari au schimbat total peisajul deltaic, iar unele dintre ele datorita ineficientei economice sunt prevazute a fi reintegrate in regimul hidrografic natural. Aceste 30 de procente de modificari aduse ecosistemelor naturale, de redirijare a regimului hidrografic, isi au ecoul, intr-o mare masura, in regresul tuturor speciilor de pesti din Delta.(Sursa: http://www.caraorman.ro/ )