Bijuterii ale României în Patrimoniul UNESCO (II)

După Mânăstirea Hurezi, destinaţia anterioară a AQVILEI, vom poposi acum, preţ de câteva rânduri, la Sighişoara. Am ajuns la Cetatea Sighişoarei (Foto 1), atestată documentar din secolul al XIII-lea şi inclusă în 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. 

 

 

 

 

   Pe oriunde ai ajunge/intra in Sighisoara, aceasta ti se arata asemenea unui oras obisnuit: un amestec de case vechi si blocuri neutre. Conduci mai mult din instinct (indicatoare nu prea exista), parasesti asfaltul pentru un drum pietruit, opresti la o bariera, platesti o taxa de 12 lei, drumul pietruit continua, treci pe sub o bolta, apoi pe sub inca una si esti teleportat direct in Evul Mediu, in centrul Cetatii Sighisoarei. Daca ajungi, asa cum am ajuns noi, in extrasezon turistic, bagi de seama ca Cetatea are locuitorii sai care, la randul lor, au treburile lor cotidiene – tocmai in asta consta farmecul aparte al vechiului burg. Muzeu locuit, destinatie turistica si „localitate de domiciliu“ totodata, Cetatea Sighisoarei atrage vizitatori din tara si din strainatate, printre care isi croiesc drum, cu ghiozdanele in spate, elevii de la Scoala din Deal, institutie de invatamant atestata inca de la anul 1522 (in forma actuala, cladirea in stil neogotic dateaza din 1901).

    La cimitirul din imediata apropiere a Scolii din Deal (Foto 2) odihnesc mai multi sasi decat au ramas astazi in viata in stravechiul tinut sasesc. Colonizati in Ardeal inca din secolul al XII-lea, sasii constituiau, la 1939, o comunitate puternica, ce numara aproape un milion de persoane, cu o cultura si o personalitate semnificative. Declinul tragic al acestei etnii a debutat la incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, odata cu deportarile la munca silnica in lagarele din URSS, apoi cu exproprierile si actiunile de „nivelare“ culturala practicate de comunistii autohtoni. Punctul culminant al despartirii comunitatii sasesti de tinuturile in care a vietuit vreme de 800 de ani a fost atins in anii de dupa 1989, cand s-a inregistrat un adevarat exod (voluntar, de aceasta data) al sasilor catre taramul lor primordial: Germania. Acum, din pacate, nu ne mai ramane decat sa contemplam mostenirea pe care ne-au lasat-o sasii, in absenta acestora. Iar Cetatea Sighisoarei este, din acest punct de vedere, o piesa de rezistenta.

Cum am spus, o sedere in Cetatea Sighisoarei (sunt preturi pentru toate buzunarele) este precum o intoarcere in timp, este un privilegiu pe care ar trebui sa-l pretuim pentru unicitatea sa. Poate cea mai reprezentativa constructie de aici este Turnul cu Ceas – poarta principala de acces in Cetate si, totodata si pentru mai multe secole, sediu al Primariei. Astazi, Turnul gazduieste Muzeul de Istorie al orasului. Turnul cu Ceas a fost construit intre secolele XIII-XIV, iar forma sa actuala dateaza de la anul 1676. Au mai fost ridicate de catre mesterii breslasi ai Sighisoarei inca 14 turnuri de aparare, care strajuiau zidurile de incinta ale cetatii. Dintre acestea, noua sunt si astazi in picioare, iar unul este inca locuit.

    Dracula e un motiv in plus pentru care Cetatea Sighisoarei a fost inclusa in circuitele turistice. Certitudini sunt doua:
1. Scriitorul irlandez Bram Stoker (1847-1912) a scris romanul Dracula in anul 1897 si
2. Vlad Tepes a trait intre anii 1431 si 1476.
In rest, avem de-a face cu presupuneri, unele partial confirmate, dar care, toate, sporesc farmecul legendei: se pare ca Vlad Tepes s-a nascut la Sighisoara
(intr-o casa care, intr-adevar, dateaza din vremea lui si unde acum functioneaza un bar, o terasa si un restaurant care stiu sa profite – si de ce n-ar face-o? – de pe urma povestii); se spune si ca Vlad Tepes ar fi personajul care ar fi stat la baza povestii lui Stoker. La fel, se spune ca trupul lui Vlad Tepes (descapatanat) ar fi fost ingropat langa Bucuresti, la Manastirea Snagov. Oricum, cu sau fara Dracula, Cetatea Sighisoarei fascineaza si creeaza, in sensul bun al cuvantului, dependenta.
Cine a trecut pe aici va reveni.

   Facts 

 

   Wilhelm Emil Messerschmitt a trait intre anii 1898-1978, iar numele lui este sinonim celui al aviatiei germane din al doilea Razboi Mondial. Dupa razboi, domnul Messerschmitt a infiintat o Fundatie care ii poarta numele, specializata in restaurarea si conservarea monumentelor istorice si culturale. Fundatia Messerschmitt functioneaza, prin dorinta intemeietorului, in tarile care au avut de suferit de pe urma bombardamentelor germane in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. In Romania, Fundatia a cumparat si apoi a restaurat Casa cu Cerb din Sighisoara si a finantat restaurarea Bisericii din Deal din aceeasi localitate.

 NOTĂ: Material preluat de pe "Descoperă.ro", publicat la data de 17 martie 2008. Exceptând ilustraţia, nu a fost nicio modificare în materialul original.