România, o piatră de aur - mărturia video a unui francez

     Niciodată nu voi fi în stare să-mi gâtui bucuria când cineva, aiurea de prin lume, va vorbi de bine, va scrie cu cuvinte alese, sau va difuza un material filmat elogios despre România. Nu pot! Ba, dimpotrivă, râde şi sufletul în mine când văd că, încetul cu încetul, străinii descoperă cu adevărat ţara noastră, într-un spectru pe care tocmai noi, românii, l-am uitat sau l-am împroşcat cu prea multă opacitate mizeră, cu duhoare de poale-n cap şi cu ţăţeli de ţâţe lăsate până la buric, cu mâini în şold şi cu sprâncene încruntate. Din moment ce "Românica" celor ce i-au dat şi nume de curvă este redusă la universul celor corupţi, manelizaţi moral, analfabeţi cu rang de vedete, dive şi analişti, sau când obârşia primului scâncet este abandonată pe cârca celor fără de putere, pentru care toiagul este cel mai de nădejde fiu, fiică sau nepot, cine să mai vorbească despre această ţară minunată, cu locuri de basm şi cu poveşti ce pier de la un halloween la altul?
  De dată recentă, un francez, probabil mai puţin fiţos şi cu ceva mai bun simţ la purtător, s-a preumblat prin ţara noastră şi, pe unde i-a purtat Dumnezeu paşii, s-a folosit de camera video din dotare, de unde a rezultat şi un filmuleţ. Cei de la Yahoo! News au adăugat şi un text, iar eu vi le ofer integral, fără nicio modificare sau intervenţie.
   Mai trebuie spus că filmuleţul durează circa două minute şi jumătate şi are subtitrare în limba română.


Mărturia video a unui francez, după ce a vizitat România

Un francez care a vizitat locuri superbe din România şi a gustat din mâncărurile şi băuturile noastre şi-a rezumat impresiile de călătorie într-un emoţionant filmuleţ postat pe internet.

"Când vii pentru prima dată în România se spune că trebuie să iei o piatră în gură. Pentru a-i gusta pământul, pentru a-i simţi parfumurile sălbatice.

Se spune că trebuie să ştii să priveşti de aproape comorile pe care le rezervă sub ochii noştri, în pădurile sale umede de brad şi de stejar bătrân, în întinderea lanurilor de porumb, de orz, de grâu şi de paie uscate.

Se spune atunci că nu trebuie decât să te apleci şi să culegi. Se spune că aici există pomi cu fructe magice ca acele livezi cu prune ale căror elixir îi face pe oameni fericiţi. Se poate auzi de departe ecoul legendelor şi poveştilor fantastice, poveşti care te fac să visezi. Se mai spune că, dacă mergi departe, în inima Transilvaniei, în locuri somptuoase, poţi întâlni copaci vorbitori şi flori fermecate.

Poţi vedea urşi sălbatici şi animale fantastice. Se spune că dacă vei caută suficient de sus, pe înălţimi, pe drumul creaturilor ciudate şi în pas cu vampirii, poţi găsi o comoară pierdută.

Dar locurile frumoase nu-şi arată toate ascunzişurile, iar pietrele bătrâne nu-şi spun toată povestea. Există în România o grădină imensă. Ea ascunde o comoară. Când vii în România ţi se spune să iei o piatră în gură. Acum ştiu de ce. Piatra este de aur".